Menu


"STYLE is a way to say WHO YOU ARE without having to speak" (Coco Chanel)"

Ray of Light




                                                 





 Nimic mai trist ca tristetea unui om vesel J
A fost o zi posomorita, sau poate nu… Si zic :nici o zi nu trece in zadar. Sunt de parerea ca viata trebuie traita din plin iar orice clipa este de nepretuit pentru mine!  Rareori cind ma gasesti prost dispusa si chiar daca se intimpla, e usor sa readuci zimbetul pe fata mea!
 Ce mai inseamna si tristetea asta? Oare e generata de anumiti factori? E o stare a sufletului? Sau e o simpla insuflare motivata de tristele intimplari din viata noastra.De una sunt sigura tristetea se simte in oase, in piele in fiecare milimetru de corp, in fiecare fir de par pana in suflet, iar citeodata nu te lasa sa respiri, nu te lasa sa-ti vezi clar viitorul. Cred ca nu voi putea defini correct acest cuvint, dar v-oi incerca: “tristetea este un rau indispensabil”. Poate sa va para ciudat dar tristetea este necesara pentru ca altfel nu am putea aprecia si pretui din plin clipele frumoase. Vrem noi sau nu, simtim acest sentiment aproape in fiecare zi, atunci cind suferim o pierdere, cind esti dezamagita, cind esti singura, cind viata ta se schimba, cind viata ta nu mai merge asa cum ti-ai planificat sau chiar cind munca ta de luni de zile se risipeste. Cind sunt trista imi vine sa dorm,sa uit de toate, pentru ca clipele sa treaca mai repede, sa ma trezesc cu acelasi zimbet de fiecare data, entuziasmata de visurile nebunatice, cu  noi idei geniale pe care ard de nerabdare sa le infaptuiesc, si cel mai important cu o noua aspiratie spre absolut, convinsa ca ziua de maine se va incepe cu ceva nou, cu ceva frumos si captivant intr-atat incit sa ma invaluie toata ziua sentimentul de ceva nou. Tristetea apare dupa toate fenomenele din care viata pierde din ea insasi. Intensitatea ei este echivalenta pierderilor, astfel  deducem ca fenomenul mortii provoaca cea mai mare tristete. Fiecare dintre noi a pierdut pe cineva vreo data, si chiar si acum cind ne aducem aminte ne zguduie amintirea. Ceea ce vreau eu sa spun este ca ai dreptul sa fii trista, ai dreptul sa iti exteriozezi sentimentele, mai ales ca adeseori cauza tristetii nu este cunoscuta  ai dreptul sa plingi ori de cite ori doresti, deoarece plinsul ne calmeaza si mai ales daca este un umar in care sa-ti stapinesti lacrimile.Ceea ce vreau eu sa spun este ca tristetea trece, iar timpul este cel mai rau dusman al ei, timpul este cel mai bun remediu, Insa daca aparent totul s-a vindecat totusi ranile sufletului se deosebesc de celelate prin ceea ca se acopera dar nu se inchid. Mereu dureroase si gata sa sangareze cind le atingi, ele raman in inima vesnic deschise! Ceea ce vreau sa spun este ca tristetea mereu va ramane necesara fiintei umane fiindca omul care este lipsit de sentimentul tristetii e tot atat de vrednic de compatimire ca si omul care nu stie ce-i  bucuria. Ceea ce vreau sa spun este ca nu exista fericire fara tristete, asa cum nu este bogatie fara saracie. Ca si iubirea acest sentiment nu are nici o leagatura lu ratiunea sau logica, de accea alunga orice raza stralucitoare a fericirii. Nu sunt adepta tristetii dar ca si oricare fiinta de pe acest pamant SIMT...